După ani şi ani, după secole ne despărţim. Ar fi trebuit să mai aştept să mă doboare durerile de spate, să imi pierd auzul şi vederea, să nu te mai aud cum plângi, să nu te mai văd cum pleci?
Întreb, mă intreb, te întreb.. Răspunde, te-am rugat astă-iarnă să ierţi, m-ai târât într-o primăvară seacă, cu flori cenuşii, tulburi de tristeţe, nu erau iubite nici pe jumătatea mirosului îmbietor.
Vara m-am bălăcit într-o mare, mare amăgire că se vor îndrepta mestecenii bătrâni. Erau cei mai strâmbi din ultimii ani, din ultimele secole.
Şi te-am strâns la pieptul ce suspina de goliciune, de oftică pe mâinile reci şi străine. Unde erau degetele moi, le-ai tăiat, le-ai aruncat în coşul cu vise? Eu am amintiri acolo, ştii doar, stau în ghena pe care nimeni nu o ridică. Iar ai uitat să plăteşti gunoiul?
S-a adunat multă pânză de zăpadă pe el şi nu vreau s-o dau deoparte să caut ..e prea îngheţată şi nu e cu toping cum îmi place mie..mă îmbufnez din nou ca un copil mare, nu îmi faci pe plac şi după ani şi ani, după secole ne despărţim.
Mă doare sufletul, mă doare dragostea asta grea de pe umeri care nu îmi dă pace, e ca un bolero urât din lada bunicii.. Nu-mi vine să cred că îl purta şi ea în tinereţe..
Merg pe autostradă şi ţin cont de indicatoare, stânga dreapta şi acelaşi sens giratoriu, vârteje de amor... student şi năvală de aburi
Mă las învârtită, e ca un vals vienez şi eşti partenerul meu. Schimbăm ritmul? Ceva mai pasional..
După ani şi ani ne despărţim, după secole dansăm tango.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu